Afinitatea pentru istoria misterioasă
a vechiului Egipt, pasiunea pentru scrierile străvechi ale omenirii,
confruntarea personală cu incidente greu de explicat într-un context
știinţific, au determinat-o pe Daniela Paladi să pornească în căutarea unor povestiri
uimitoare care ne oferă, printre altele, o perspectivă inedită asupra felului
în care diferite civilizaţii și-au transpus propria experienţă ontologică și
cosmologică în mituri ancestrale.
Se spune că orice legendă are un
sâmbure de adevăr. Daniela Paladi nu este persuasivă, nu misionează, ci lasă la
latitudinea cititorului să decidă în ce măsură este pregătit să îmbrăţișeze
misterele care ne înconjoară.
În ceea ce privește superstiţiile și
credinţele care au însoţit omenirea încă de la începuturile sale, ele se
manifestă sub forma unor legi nescrise și transmise din generaţie în generaţie, fiind o parte integrală a
vieţii spirituale.
În secolul XIX, terminologia folosită
pentru a descrie tot ceea ce nu putem explica sub prisma general acceptată este
„teoria conspiraţională”.
Considerând faptul că nenumărate
„teorii conspiraţionale” s-au dovedit într-un final a fi adevărate, putem asuma
că noi vedem doar o parte infimă a realităţii din jurul nostru, iar tot ce
diferă de teoria noastră în feluri de neimaginat, ne pare exotic într-un mod de
neconceput?
Fizica cuantică cochetează cu ideea
că toate realităţile posibile există realmente, că existenţa matematică e
totuna cu existenţa fizică, rezultând
într-un multivers de o varietate imensă. Presupunând această teorie ca
fiind posibilă, putem spune că enigma existenţei e doar o joacă de-a misterele?
Ce altceva este această minunată
carte decât o joacă de-a misterele de-a lungul epocilor și culturilor?
Carmen Renieri
|